La 29 septembrie 1984, a fost dat în exploatare, oficial, canalul Taraclia – lacul Ialpug, având o lungime de 26.5 km.

S-a anunțat, de asemenea, darea în exploatare a lacului de acumulare Taraclia, de o lungime de 2 km și un baraj de 15 m înălțime, cu o capacitate de 70 milioane metri cubi.

Vedeți și:

• De ce moneda în spațiul românesc (România și R. Moldova) se numește leu?
• Mitul despre „Stalinka” – una dintre cele mai toxice minciuni turnate în capul moldovenilor
• URSS nu ne-a învățat să zburăm. Când au trecut ei Nistrul în ’40 – avioanele erau deja pe pistă
• Lingurița de „cășuță” și așa numitul mit al „lumii ruse”
• Imagini de epocă: Băcioi, Cărpineni și Ciuciuleni – Băi comunale construite de România în anii 1934-1937 (I)
• Dobre doșli v Taraclia! Prezentarea despre potențialul turistic al comunității bulgare din R. Moldova
• Canalul Ialpug-Taraclia: apa Dunării – în stepa Bugeacului…sau despre Om, natură și economie în socialismul sovietic.

Apa era pompată din fluviul Dunăre în lacul Ialpug și de acolo mai departe spre Taraclia (lacul de acumulare, la 3 km de oraș) prin intermediul stațiilor de pompare (130, în faza finală).

Volumul apei pompate din Dunăre era preconizat a fi de câteva ori mai mare decât debitul de apă al râului Prut.

Proiectul, conceput în patru etape, era, în 1984, de fapt, la prima etapă, fiind rezultatul unei investiții de 120 milioane ruble.

Costul integral al proiectului care țintea irigarea a peste 300 mii ha de terenuri agricole era de un miliard de ruble și urma să fie încheiat în anul 2000.

În durată, se considera că această investiție în cel mai ambițios sistem de irigare din RSSM va aduce peste 400 milioane ruble venit anual.

Presa vremii a relatat cu lux de amănunte acest eveniment prezentat ca o realizare epocală a regimului sovietic în domeniul irigării.

La deschiderea oficială a participat Simion Grossu, prim secretar al CC al PCM și P. A. Polad-Zade, prim-adjunct al ministrului ameliorării solului și gospodăriei  apelor din URSS.

Construcția sistemului de irigare începuse zece ani mai devreme, în 1974, și era inaugurat anume în 1984, în ajunul serbării a 60 de la crearea RASSM, ceea ce în limbajul epocii se numea ”împlinirea a 60 de ani de la crearea Moldovei sovietice și a Partidului Comunist al Moldovei”.

Dar, așa cum au dezvăluit jurnaliști moldoveni și moscoviți deopotrivă din timpul Perestroikăi, începând cu 1986, lansarea oficială a canalului nu a însemnat și punerea în exploatare a sistemului de irigare aferent.

Motivul era acela că marea majoritate a colhozurilor și sovhozurilor din raioanele Vulcănești, Taraclia, Ceadâr-Lunga, Cahul, Comrat și Cantemir au refuzat să folosească apa din canalul Taraclia-Ialpug întrucât aceasta avea un conținut mineralizat ridicat și, prin urmare, nu era utilizabilă pentru agricultură.

În ciuda optimismului exagerat al proiectanților de la Moscova, în frunte cu inginerul V. Prohorov, pe măsura pompării apei din Dunăre, gradul de salinizare a lacului Ialpug nu se reducea, ci, din contră, se ridica, lucru știut încă din 1970.

Prin urmare, efortul a peste 3000 de persoane implicate în proiect, s-a dus pe apa sâmbetei.

Mai mult, proiectul a determinat și o catastrofă ecologică, prin salinizarea a mii de hectare de terenuri agricole de calitate, aferente teritoriilor șerpuite de canalul Taraclia – Ialpug.

Notă: În data de 21 martie 1974, CC al PCUS și Consiliul Miniștrilor al URSS adoptă decizia „Despre irigarea pământurilor raioanelor din sudul RSS Moldovenești”.

Potrivit acesteia, resursele de apă din Dunăre urmau a fi utilizate pentru irigarea a 336 mii ha în sudul RSSM, dar și a RSS Ucrainene.

În prima perioadă, pentru anii 1976-1980, se preconiza atingerea obiectului de irigare a 35 mii ha. Timp de 5 ani, proiectul va fi implementat insuficient, în lipsa unei coordonări eficace între diferite ministere și agenții implicate în proiect.

Consiliul Miniștrilor al RSSM adoptă la 20 martie 1979 o hotărâre privind măsurile suplimentare de creare a bazei materiale a organizațiilor din domeniul gospodăriei apelor pentru asigurarea sistemelor de irigare în raioanele din sud ale RSSM.

În 1988, când eșecul proiectului devine public, grație Glasnost (transparenței informaționale), Consiliul de Miniștri al RSSM a adoptat o hotărâre privind măsurile de îmbunătățire a situației ecologice în bazinul lacului Ialpug.

Urmările catastrofei ecologice nu au fost lichidate nici până astăzi.

sursa: istoricul Igor Cașu, directorul Agenției Naționale a Arhivelor