De-a lungul istoriei, banii au evoluat și s-au schimbat, iar omenirea a ajuns să înțeleagă pe deplin valoarea și importanța lor.

De la scoici, pietre și boabe de cafea, până la bani electronici și carduri bancare a trebuit să treacă mii de ani și nu se știe ce metamorfoze îi așteaptă în continuare.

Istoricii și izvoarele istorice susțin că primele monede au început să fie confecționate în secolul VII î. Hr. În mod evident, întreaga lume s-a schimbat semnificativ de atunci și până în prezent, iar odată cu ea și monedele, valoarea și aspectul acestora.

Vedeți și:

• Târgul UNGHENI în anii României Mari
• Imnul Israelului a fost scris la Iași și melodia a fost adaptată de un evreu născut la Ungheni
• Stațiunea interbelică Ungheni. Povestea destinație preferate al moldovenilor de altădată
• Gara pașilor pierduți (partea I) …. de Vasile Iucal
• Povestea primului Pod peste Prut de la Ungheni – Podul din Țuțora
• 24 iunie 1926 – primul zbor civil oficial pe ruta București – Galați – Chișinău
• URSS nu ne-a învățat să zburăm. Când au trecut ei Nistrul în ’40 – avioanele erau deja pe pistă
• Mitul despre „Stalinka” – una dintre cele mai toxice minciuni turnate în capul moldovenilor
• Imagini de epocă cu prima ocupare a teritoriului dintre Prut și Nistru de către Armata Sovietică
• Operațiunea „IUG” din 5-6 iulie 1949. Peste 35.7 mii de persoane din RSSM deportate în Siberia
• Lecția de istorie: La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Moldovei
• „Medeleni, la răspântia istoriei” – un documentar inedit al TVR Iaşi
• Troiţele militare românești din Ungheni – reportaj realizat de Gabriela Baiardi pentru TVR Iași
• „Când luntrile s-au prefăcut în sârmă ghimpată” – amplu material despre satele de ambele maluri ale Prutului
• La 3 martie 1918 – Zemstva din Bălți a cerut Unirea cu România
• 24 ianuarie 2025 – 166 de ani de la Mica Unire: a doua unire a Unire a Principatelor Române

De ce moneda în spațiul românesc se numește leu?

Răspunsul nu stă în savana Africii, în sud-estul Asiei sau în Extremul Orient, ci în Europa medievală, la răscrucea dintre piețe, imperii și nevoia oamenilor de a numi corect valoarea pâinii de mâine.

Istoria leului în spațiul românesc începe cu secolul al XVII-lea când prin Valahia și Moldova circulau taleri olandezi — monede de tranzit ale comerțului european — cunoscuți în epocă drept „löwenthaler” (în traducere – „Talerul-leu”).

Löwenthaler sau Talerul-leu era o monedă de argint și care cântărea 27 de grame.

Pe reversul lor era ștanțat un leu rampant, în două labe, cât să-ți rămână în minte mai repede decât un nume greu de pronunțat.

Oamenii nu le spuneau pe litere. Le spuneau simplu: „lei”.

Numele a prins, iar după ce talerul a dispărut din uz, „leul” a rămas în vorbire ca unitate de socoteală imaginară: un reper într-o lume în care prețurile, granițele și suzeranitățile se puteau schimba peste noapte. (Nu întâmplător, la sud de Dunăre, bulgarii au astăzi „leva” — același animal, alt plural.)

Drumul către o monedă românească a fost însă mai complicat decât un nou tipar de metal.

La 16 septembrie 1835, în Țara Românească, domnitorul Alexandru Ghica consfințește „leul” ca unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale (paraua era modeda care circula în Imperiul Otoman) — încercarea de a pune ordine într-un peisaj monetar amestecat, dominat de influența otomană.

În principatul Moldova, domnitorul Mihail Sturdza, ar fi dorit în 1835 să introducă leu, dar … Înalta Poartă respinge inițiativa: politica și banii merg mână în mână, iar vasalitatea nu lăsa loc pentru prea multă autonomie.

După Unirea Principatelor, Alexandru Ioan Cuza încearcă la rândul lui să transforme „leul” din cuvânt în monedă națională.

Nu reușește atunci; harta puterii încă apasă greu, iar prima Constituție (1866) ocolește frontal problema raportului cu Imperiul Otoman.

Abia la 22 aprilie 1867 statul român fixează oficial moneda națională – LEU.

leul, bimetalic, ancorat în 5 grame de argint sau 0.3226 grame de aur, împărțit în 100 de bani.

La paritatea vremii, 1 leu = 1 franc francez — un gest de ancorare într-o Europă care își regla ceasurile economiei în grame, nu în promisiuni.

Totodată, prima atestare documentară a banului, subdiviziune a leului, a apărut în 1413. Denumirea vine de la numele monedelor voievodatelor Croaţiei şi Sloveniei – dinarii banales – care au circulat în ţările româneşti începînd cu 1270.

Primele emisiuni a Leilor poartă chipul regelui Carol I: semn, pe metal, că noul stat își asumă o identitate monetară proprie.

Primii LEI în spațiul românesc au fost din bronz de 1, 2, 5 şi 10 bani. Ele erau bătute în Anglia.

Primele însemne monetare de hârtie au fost biletele ipotecare (1877) cu valorile nominale de 5, 10, 20, 50, 100 şi 500 lei.

Așa se explică paradoxul liniștitor și neliniștitor deopotrivă: moneda care ne trece zilnic prin mâini poartă numele unui animal pe care nu l-am avut niciodată în sălbăticie.

„Leul” nostru s-a născut dintr-un leu gravat pe o monedă străină, a supraviețuit ca unitate imaginară și a devenit, în cele din urmă, simbol de suveranitate și al unității, inclusiv a celor două maluri de Prut.

Iar dacă istoria ne-a învățat ceva, e că numele rămâne.

Valorile — și valorile monetare — se pot schimba.

Azi ca și ieri, leul e mai mult decât o monedă: este povestea unei națiuni care a învățat să-și cântărească singură viitorul și chiar de a fost împărțită de mai multe ori tertorial, prin diferite imperii și la moment, constituim cel puțin două state, reprezintă în continuare un element de unitate.

Și ca exemplu, după destrămarea URSS și apariția celui de-al doilea stat românesc – Republica Moldova, nou Banca Naţională a Moldovei (de la Chișinău) a întreprins un important pas spre reabilitarea istoriei – a introducerea în circulaţie la 29 noiembrie 1993 a leului ca monedă naţională, înlocuit „cuponul”, care, la rândul său, a fost pus în circulaţie în 1992 în locul rublei sovietice.

Cu ocazia împlinirii a aproape 32 de ani de la repunerea în circulație în stanga Prutului a LEULUI, vă propunem spre lecturare zece curiozități despre Leul MDL:

1. Denumirea monedei noastre, în mod evident, a fost preluată de la leul rampant de pe reversul talerilor olandezi, care au circulat în Principatele Româneşti între anii 1650-1700;
2. Prima atestare documentară a banului a apărut în anul 1413. Denumirea vine de la numele monedelor voievodatelor Croaţiei şi Sloveniei – dinarii banales – care au circulat în ţările româneşti începând cu 1270.
3. Primele monede emise de Principatele Româneşti au fost din bronz, de 1, 2, 5 şi 10 bani și erau bătute în Anglia. Primele însemne monetare de hârtie, însă, au fost biletele ipotecare, apărute în anul 1877, cu valorile nominale de 5, 10, 20, 50, 100 şi 500 de lei.
4. Autorul aspectului bancnotelor leului MDL este artistul plastic Gheorghe Vrabie, care a muncit la designul valutei naţionale în Imprimeria Băncii Naţionale Române de la Bucureşti, deoarece „condiţiile de la Chişinău erau improprii”. 
5. Cele opt bancnote ale leului MDL cu valoare nominală de la 1 la 1000 de lei se tipăresc în Franţa. Monedele leului MDL însă sunt bătute la Monetăria Statului din România, cu excepţia celor de 50 de bani, care se fabrică în Cehia.
6. Primul Guvernator al Băncii Naţionale de la Chișinău, Leonid Talmaci, şi-a semnat numele de 19 ori până a fost aleasă semnătura plasată pe primele bancnote.
7. Prima monedă comemorativă cu leul MDL a apărut în anul 1996, când Republica Moldova marca 5 ani de independență față de URSS. Moneda a fost bătută de Banca Națională a Moldovei. Din 1996 și până în 2023, BNM a lansat 188 de monede comemorative, care pot fi găsite la muzeul instituției.
8. Cea mai scumpă monedă din Republica Moldova a fost lansată în anul 2018 și a comemorat 100 de ani de la Marea Unire – Unirea Basarabiei cu România. Moneda este confecționată din aur curat și are 31.1 grame. Doar valoarea aurului din această monedă este de aproape 2 000 de dolari, fapt care o face cea mai scumpă monedă națională și cea mai dificil de găsit în rândurile colecționarilor. 
9. Iniţial, au fost puse în circulație trei bancnote sau cupoane: de 1, de 5 şi de 10 lei, de circulaţie scurtă, care au avut un singur element de siguranţă. Bancnota de 5 lei era albastră, cea de un leu galbenă, iar cea de zece – roşie, evocând în tandem culorile Sfântului TRICOLOR – drapelului ambelor state românești – Republicii Moldova și România.
10. Știai că leul în Republica Moldova ar fi putut să se numească „ducat” sau „taler”? La începutul anilor ‘90, unele persoane aflate la conducerea țării au înaintat propunerea de a oferi valutei naţionale numele de ducat sau taler.

Autor: Marin BODRUG, unghenean și fondator al portalului NEWS.UNGHENI.ORG