Una dintre cele mai toxice minciuni turnate în capul moldovenilor este că orașele noastre ar fi fost construite de sovietici.

În realitate, sovieticii le-au minat, aruncat în aer și le-au lăsat în ruine, iar de reconstruit le-am reconstruit noi, cu piatra noastră, cu arhitecții noștri și cu brațele noastre.

Iar blocurile pe care propaganda sovietică le-a trecut cu tupeu în contul Kremlinului sunt, de fapt, continuarea firească a arhitecturii românești interbelice.

Mitul despre „Stalinka” e poate cea mai penibilă mistificare.

Se spune că blocurile de cotileț din Chișinău, construite imediat după război, ar fi invenția Moscovei, dar adevărul e pe dos: nici Stalin, nici Kremlinul nu au adus aici vreun model nou, ci doar eticheta mincinoasă.

Construcțiile de 3–5 etaje cu balcoane din grile metalice, ferestre ordonate geometric, cornișe sobre și compartimentări moderne existau deja în București, Iași și Cluj încă din anii ’20.

La noi au fost ridicate după război, din cotilețul extras din carierele Chișinăului, piatră pe care n-o găsești nicăieri în Rusia.

Arhitecții erau localnici, formați la școli românești.

Apartamentele erau de 60–80 m², cu înălțimea tavanelor de 3 metri, cu camere luminoase și băi cu ventilație naturală.

Spre deosebire de blocurile sovietice trase la indigo, blocurile de cotileț din Chișinău erau unice, greu găseai două identice, fiecare purta amprenta arhitectului și a pietrei locale.

Asta era tradiția noastră, nu darul vreunui „tată al popoarelor”.

Ce au adus sovieticii? Planul urbanistic general, câteva directive birocratice și, ca să nu se simtă chiar degeaba, au lipit secera și ciocanul pe fațade.

Exact ca hoțul care intră într-o casă mobilată, pune pe perete poza lui Stalin și strigă: „Eu am conceput totul!”.

Așa au procedat la Chișinău: au pus mâna pe piatra noastră, pe arhitecții noștri și pe muncitorii noștri, iar apoi au văruit totul cu minciună.

La Moscova, Petersburg, sau orice alt oraș din Rusia, înainte și imediat după război, nu exista nimic asemănător.

Acolo se ridicau mastodonți staliniști cu coloane lipite pe fațade, neoclasic greoi, monumental, sau barăci pentru colhoznici.

Blocurile de cotileț din Chișinău seamănă până în măduvă cu cele românești interbelice, nu cu „palatele” sovietice.

Iar clădirile teatrului național Mihai Eminescu și a sediului actual OTPBank, au fost nu doar proiectate, dar chiar ridicate în perioada interbelică.

Aceste blocuri erau proiectate să fie construite la Chișinău mai târziu, pentru că orașul interbelic creștea organic, cu vile, grădini și cartiere elegante, nu cu coloniști străini aduși pe bandă.

Proiecte concepute de arhitecții noștri, școliți la București, așteptau deja gata pe masă în momentul ocopării.

Sovieticii nici nu visau la ele, au adus doar planul urbanistic general, ștampila și niște elemente de decor cu secera și ciocanul pe fațade, ca să reboteze munca moldovenilor „dar al lui Stalin”, și să strige că ne-au dăruit civilizația.

În realitate rușii și-au impus standardele în arhitectură abia în anii ’60, când au venit prefabricatele de beton, monotone și gri.

De aceea, e o insultă să numim aceste clădiri „Stalinkă”.

Nu Stalin a cioplit cotilețul, nu Kremlinul le-a proiectat și nu Moscova a ridicat zidurile.

Denumirea corectă este: blocuri ROMÂNEȘTI DE COTILEȚ, marca Chișinău postbelic.

Rebotezate abuziv cu numele unui tiran, exact cum ai lua o biserică românească și i-ai pune numele unui hoț de buzunare.

Să spui „Stalinka” la cotilețul din Chișinău e ca și cum ai pretinde că ursul ți-a construit casa doar pentru că a intrat și a murdărit pereții.

Sau ca și cum ai numi „Voroninci” toate blocurile ridicate la începutul anilor 2000 doar pentru că la cârma statului a stat un smintit comunist.

Așadar, atunci când vă sprijiniți de peretele unui astfel de bloc de cotileț, să știți că atingeți istoria proprie, nu un dar sovietic.

Sunt blocuri ROMÂNEȘTI DE COTILEȚ, piatra noastră, munca noastră, arhitectura noastră.

Ele nu sunt doar continuarea arhitecturii interbelice românești, ci dovada că rușii n-au adus progres, ci au furat progresul nostru deja existent.

Sursa: Michael Jura